Despre regiunea Marghitas

Regiunea Mărghitaş




In perioada de glorie a mineritului, in statiunea Marghitas, de langa Anina, nu aveai loc sa arunci un ac, daramite sa gasesti un loc de cazare. Hidrobiciclete, barci, terenuri de sport si gratare cu mici, acestea erau distractiile turistilor veniti din judetele Timis, Arad sau Mehedinti.

Statiunea Marghitas se afla la cinci minute de mers cu masina de oras. Dupa blocurile gri, ramase neterminate, de la marginea Aninei, urci un deal si ajungi la Margitas. In urma cu 20 de ani, te intampinau aici cateva casute, toate cochete si bine ingrijite.

O data cu prabusirea mineritului din zona, s-a dus si Marghitasul. Hidrobicicletele si barcile de pe lac au mai functionat un timp, pana s-au uzat atat de tare, incat au trebuit sa fie duse la reparat. Evident, li s-a pierdut si urma cu aceasta ocazie. Casutele au ajuns si ele in paragina, iar motelul din Marghitas, mandria de altadata a statiunii, a ajuns loc de pascut pentru capre.

ISTORIE. Statiunea a fost construita in 1970, finantata la inceput de Primaria din Anina. Prin 1990-1991, a fost predata la OJT Caras-Severin, care insa nu a avut bani s-o intretina. O parte din statiune a fost scoasa la licitatie si cumparata de o firma de constructii din zona cu 900 miliarde de lei. Firma a investit 12 miliarde de lei pentru modernizare. Sanziana Defta, patron al motelului, spune ca, pentru finalizarea lucrarilor si includerea statiunii in circuitul turistic national, ar mai fi necesare inca 12 miliarde de lei vechi. Proprietarii ar vrea sa faca si o partie de schi cu telescaun si toate cele necesare, pentru ca zona este potrivita pentru sporturile de iarna.

Cealalta parte a statiunii, cea pe care se afla lacul, a fost motiv de cearta intre Primaria din Anina si IAS Racajdia. Fiecare se considera proprietarul de drept al terenului, dar instantele au dat dreptate celor de la IAS.

Desi a castigat, IAS Racajdia n-a avut prea mult timp parte de bucata de statiune, pentru ca a intrat in faliment, iar terenul care a fost motivul atator discutii a fost scos la licitatie de catre Banca Agricola de atunci.

Se pare ca trenul a purtat ghinion si bancii. Ajunsa din nou la licitatie, bucata de statiune a fost cumparata de o firma italiana, care face afaceri in Timisoara. Italienii au ingradit bine zona, s-au apucat sa modernizeze cladirile de pe terenul cumparat si intentioneaza chiar sa-si puna pe picioare o herghelie. Dar in avantul lor au blocat si drumul catre lac. Primaria i-a dat in judecata si procesele continua si acum. Deocamdata, ambele parti au de pierdut, iar statiunea frumoasa de odinioara este departe de a-si regasi gloria.

Proiectul de reamenajare a traseelor din zona Buhui-Mãrghitas a avut loc în perioada 15.01.2003 - 28.06.2003 si a avut drept scop refacerea potentialului turistic al zonei.

Proiectul a fost finantat de catre Fundatia Pentru Parteneriat Miercurea-Ciuc.

În cadrul proiectului au fost realizate 10 actiuni în teren. S-a realizat:

• Ecologizarea Pesterii Buhui (au fost curatati peretii în zona intrarilor si ecologizat parcursul râului subteran)

• Reamenajarea traseele turistice Marghitas – Anina (Orasul Nou) – P. Buhui (exurgenta, Grota) – P. Buhui (intrarea Certej) – L. Buhui si L. Buhui – Steierdorf (cimitirul Sigismund) prin realizarea si amplasarea a 15 placute indicatoare de directie si a trei panouri informative (cu harta si date despre Parcul National) de catre asociatia noastra si refacerea marcajului în colaborare cu A.S. Exploratorii Resita.

Pentru mai multe informatii despre traseele turistice din Parcul National Semenic Cheile Carasului(PNSCC) consultati www.exploratorii.ngo.ro.

• A fost ecologizata Aria Protejata Buhui – Marghitas

• A fost construit un loc de popas (masuta si 2 bancute acoperite) si reamenajat un altul;

• Au fost amplasate panouri informative la intrarile pesterii Buhui.

• Au fost editate si distribuite 500 de pliante de popularizare a zonei si de prezentare a actiunilor desfasurate în cadrul proiectului.

În total s-au efectuat peste 2.500 ore de muncã de cãtre membrii asociatiei si nu numai, participarea la realizarea proiectului fiind bazatã pe voluntariat. Au participat peste 30 persoane.

Trasee si obiective reamenajate:

• Orasul Anina(cimitir) - cabana Maial - Lacul Buhui. Durata: 1 si ½ ore.

S-a amplasat un panou informativ la Lacul Buhui si în orasul Anina.

S-a refãcut locul de popas din apropierea fostei cabane Maial.

• Lacul Marghitas, Anina (Orasul Nou), P. Buhui (exurgenta), Saua Cuptoare, Lacul Buhui.

Devieri spre:

• P.Buhui Exurgenta;

• P.Buhui Intrarea Certej;

• Comarnic - Resita;

• L. Gura Golâmbului.

• S-a amenajat un nou loc de popas (bãncute si mãsutã acoperite) în poiana de la începutul coborârii spre exurgenta Buhuiului.

• S-au mai amplasat panouri informative la intrarile Pesterii Buhui si Lacul Marghitas. Bandã albastrã Durata: 3 si ½ ore nesocotind timpul necesar vizitãrii pesterilor.
Peştera Buhui

rezervaţie speologicã

Intrãrile pesterii sunt bine cunoscute locuitorilor Aninei, mai ales dupã captarea apei potabile pentru

oraº ºi construirea lacului de baraj. Primele cercetãri au fost efectuate prin anii 1875-1884 de R. Hoernes ºi G. Teglas (paleontologie) ºi prin 1934-1935 de T. Ottlik (explorare, fotografii). Cercetãri mai complete au fost întreprinse între anii 1956-1959 de V. Sencu (cartare, descriere, hidrografie), iar între 1961 -1972 de L. Botoºãneanu, A. Negrea ºi ªt. Negrea (biospeologie).

Peºtera, uºor descendentã, activã, cursul subteran strãbate cei 2100 m ai galeriei principale fiind unul dintre cele mai lungi din þarã, este dezvoltatã în parte pe diaclaze, în parte pe feþe de strat, având pe alocuri aspect de tunel de presiune. A fost sãpatã în calcarele barremian-apþiene ºi ale apþianului superior prin pierderea apei în ponoarele de pe valea pârâului Buhui. Au existat trei captãri succesive: prima la Peºtera Cuptoare; a doua la Intrarea Certej; a treia prin ponoarele din aval de barajul Lacului Buhui, etape strîns legate de variaþiile climatice ale cuaternarului.

Peºtera se prezintã ca o galerie de dimensiuni variabile, cu multe cotituri ºi cu cîteva sãli mari pe

parcurs. Atât din galeria principalã cât ºi din sãli pornesc galerii laterale scurte, înfundate la capãt fie cu concreþiuni, fie cu material aluvionar. Galeria principalã este drenatã de pârâul Buhui,

care apare în capãtul ei din amonte, ºi de pârâul Certej, cu care se uneºte în peºterã în dreptul primei intrãri. Apa unitã a celor douã cursuri formeazã cascade ºi marmite adânci.



Temperatura este de 8 - 9,5° C, umiditatea este de 98 - 100%. Peºtera este parcursã de curenþi de aer slabi.

Fauna atrage atenþia prin specia troglobiontã Bulgarosoma ocellatum ºi prin speciile de Polydesmus, Trachysphaera ºi Trechus. Se mai întâlneºte ºi Nemastoma sillii, prezentã pe pereþi alãturi de numeroase diptere ºi araneide.

O altã componentã importantã a faunei sunt liliecii (Myotis oxygnatus ºi Rhinolophus ferrumequinum) care sunt ocrotiþi prin lege.

Apa din unele gururi conþine mici crustacee tipic s u b t e r a n e : E l a p h o i d e l l a r o m a n i c a, Elaphoidellaphreatica, Acanthocyclops reductus propinquus, Pseudocandona sp. aff. eremita ºI Niphargus sp.

Peºtera este neamenajatã, parcurgerea necesitând barcã pneumaticã sau costum de neopren, echipament speologic ºi experienþa în explorarea peºterilor cu apã.

Se recomandã vizitarea împreunã cu o asociaþie speologicã. Timp de vizitare, 6 ore (cu piciorul ºi cu barca pneumaticã).

Peºtera e declaratã rezervaþie ºi protejatã conform urmãtoarelor legi:

Legea 5 din 2000 publicatã în Monitorul Oficial

nr. 152 din 12 aprilie 2000;

Legea 462 din 2001 publicatã în Monitorul Oficial

nr. 433 din 2 august 2001.

interzice:

distrugerea sau degradarea resurselor peºterii ºi efectuarea de sãpãturi sau derocãri neautorizate;

colectãrile de faunã, fosile sau de obiecte de interes arheologic, efectuate fãrã autorizaþie în peºteri;

utilizarea neautorizatã a peºterilor ºI desfãºurarea unor activitãþi ce pot pune in pericol

integritatea sau echilibrul natural al peºterilor dislocarea, vânzarea, cumpãrarea,

colecþionarea speleotemelor sau altor resurse ale peºterilor;

degradarea prin inscripþionare sau poluarea peºterilor prin depozitarea în interiorul lor sau în elementele de relief cu care acestea comunicã în mod direct, de obiecte, deºeuri de orice fel, cadavre, substanþe toxice ºi periculoase, combustibili de orice naturã;

distrugerea sau degradarea marcajelor ori a panourilor indicatoare din exteriorul sau interiorul peºterilor;

efectuarea neautorizatã, în perimetrul de la suprafaþa sau în apropierea intrãrii unei peºteri protejate, a unor lucrãri cum ar fi derocãri, defriºãri, baraje, explozii, construcþii.